Vorbim deseori despre adolescenti si adolescenta. Ii vedem, deranjeaza uneori prin comportament, limbaj, vestimentatie. Ii criticam, ne amintim ca “pe vremea noastra…”. Dar cine sunt ei de fapt, inamici sau victime? Am avut vreodata rabdarea sa ii ascultam, sa ii intrebam sau sa le deschidem sufletul cu o cheie potrivita?
Familia, responsabila pentru socializarea primara sau, mai pe intelesul tuturor, pentru cei “sapte ani de acasa”, ar trebui sa asigure starea aceea de bine, confortul psihic si material de care copiii nostri au atata nevoie. Sunt insa multe cazurile in care familia este un adevarat mediu toxic, intr-o societate marcata de framantari si instabilitate.
In societatea actuala, parintii se canalizeaza in principal pe gasirea mijloacelor de supravietuire. Este absolut normal. Anormalitatea apare insa atunci cand li se reproseaza permanent copiilor sacrificiile facute, cand sunt tratati ca simpli “beneficiari” ce nu isi aduc aportul in familie pe masura asteptarilor. Frustrarile parintilor se repercuteaza deseori asupra adolescentilor, acestia reprezentand veriga slaba, lipsita de aparare, ”sacul de box” ce poate fi folosit la nevoie.
Sensibilitatea si vulnerabilitatea adolescentilor sunt binecunoscute, sau asa ar trebui sa fie, iar modelul comportamental si afectiv cu care copiii nostri vor pleca in viata se va perpetua si in viitoarele lor familii.
Ascultind framantarile si dilemele prin care trec, dandu-le sfaturi, ci nu impunand permanent reguli stricte, nu inseamna ca renuntam la rolul de parinti responsabili, ci transformam relatia in sens pozitiv, o relatie bazata pe incredere si comunicare eficienta.
Sa nu uitam sa ii valorizam, sa ii incurajam chiar daca apar si esecuri, sa nu catastrofizam crizele minore si sa ne gandim ca reprezinta “cartea noastra de vizita” in postura de parinti.
Scoala, alt element esential in formarea copiilor si adolescentilor din punct de vedere educational si de formare profesionala, prezinta de multe ori aceeasi rigiditate si lipsa de comunicare constructiva. Elevi stresati de programele scolare, avand carente majore in achizitiile anterioare, profesori nemultumiti in plan professional si material, iata tabloul succinct al invatamintului actual. Nici in acest mediu valorizarea adolescentilor nu este la un nivel satisfacator.
Am putea vorbi si despre consilierul scolar dar si aici intram intr-o zona delicata, nimeni nu considera vitala prezenta acestuia in procesul educational, iar numarul lor este extrem de redus.
Din analiza anterioara deducem ca singura modalitate prin care adolescentii isi pot dobandi increderea in sine si se pot evidentia (in mod defectuos insa) ar fi aderarea la un grup (gasca) de prieteni care ii accepta asa cum sunt, ii apreciaza, acolo nu exista reguli si totul este permis. In acest mediu se pot produce adevarate tragedii: consum de substante (alcool, tigari droguri), implicarea in activitati infractionale, adoptarea modelelor comportamentale deviante (violenta verbala, fizica).
Sa ne supraveghem adolescentii fara a-i sufoca, sa ii incurajam sa fie sinceri si deschisi in comunicare, sa evitam impunerea granitelor rigide in interiorul familiei iata reteta valorizarii adolescentului de langa noi.
Astept intrebarile dumneavoastra in speranta ca impreuna le putem construi un viitor senin.
Psiholog Anca Stoicescu
Psiholog Anca Stoicescu
RUP 10405
